Dacă mintea nu te duce,
fă-ți măcar cuvântul dulce,
că prostia, spusă lin,
pare sfat de om senin.

Dacă n-ai răspuns în cap,
nu te-mpinge ca un țap,
stai cuminte, taci frumos,
poate pari mai sănătos.

Dacă nu pricepi problema,
nu-ncerca să schimbi tu schema,
că din vorba multă, goală,
arăți lipsa ta de școală.

Dacă gândul ți-e mai mic,
nu-l umfla dintr-un nimic,
că și-o muscă de-o măsori,
nu e vultur printre nori.

Dacă lumea te ascultă,
nu te-ntinde-n vorbă multă,
lasă glasul mai subțire,
poate trece drept gândire.

Dacă mintea-ți stă pe loc,
nu da gurii tale foc,
că din ea se-nalță fum,
și rămâi de râs în drum.

Dacă n-ai sclipiri în frunte,
nu urca pe-al vorbei munte,
spune rar, zâmbește blând,
și mai scapi din când în când.

Dacă te apuci de sfat,
dar nu știi ce-ai judecat,
las-o moale, stai pe loc,
nu mai pune paie-n foc.

Dacă-ți vine să vorbești,
dar nu știi ce urmărești,
lasă gura mai domoală,
că se vede mintea goală.

Dacă n-ai nimic de spus,
nu te cocoța prea sus,
că din vârf, când dai să zbori,
cazi în ochii tuturor.

Și când capul nu te ține,
ține gura lângă tine,
vorba rară, spusă jos,
face omul mai frumos.