Un loc pentru texte care râd când trebuie, dor când trebuie și spun pe nume lucrurilor pe care le tot plimbăm prin cap.
Despre unii copii care nu mai au chef de școală, despre „șmecheri” care își bat joc de cei care chiar vor să învețe și despre adevărul simplu, enervant și greu de ocolit: fără carte, viața nu devine mai blândă.
Citește articolul →
Aici intri dacă vrei tonul site-ului din prima: cald când trebuie, tăios când merită, fără mască și fără politețe de vitrină.
Despre copiii loviți, umiliți, filmați, împinși în rușine, și despre adulții care încă se ascund după un cuvânt prea moale pentru ceva atât de grav.
Citește articolul →Poate ai chef să râzi. Poate ai chef să te doară. Poate vrei doar să vezi că n-ai înnebunit singur.
Texte proaspete, puse la vedere. Unele mușcă, altele dor, dar niciunul nu stă aici de umplutură.
Despre copilul lovit acolo unde trebuia să fie protejat, despre o clasă întreagă care a văzut frica pe viu și despre sistemul care se trezește, de obicei, abia după ce apare dosarul.
Citește →
Despre relaxarea modernă, spa-ul de hotel, sauna care promite detoxifiere și omul care uită că pe vremuri transpira gratis, fără halat alb și fără apă cu castravete.
Citește →
Despre omul care vrea să pară ajuns, cu telefon scump în mână și realitatea lăsată în spatele curții, acolo unde nu intră nici poza de profil.
Citește →
Despre tatăl care vede în tăcerea fiului mai mult decât ar putea spune copilul și despre mâna pusă pe umăr atunci când cuvintele nu mai ajung.
Citește →
Despre copilul pe care îl aperi cât poți, despre răul venit pe ascuns și despre clipa în care nu mai e joacă și nu mai poți rămâne tăcut.
Citește →
Despre promisiunea pe care o facem cu gura plină, despre salate mâncate cu tristețe și despre clipa în care o bucată de fleică poate arăta ca sensul vieții.
Citește →Alege luna care te interesează. WordPress îți arată automat articolele publicate atunci, după data publicării.
Nu reclame, nu miracole, nu promisiuni mari. Doar texte noi, trimise când apar.
Abonează-te →Unele texte nu se dau la o parte după primul rând. Rămân acolo și te trag mai departe.
Despre oamenii bătrâni de care ne ferim privirea și despre adevărul simplu pe care nu vrem să-l mirosim încă: într-o zi, vine rândul nostru.
Citește →
Despre diminețile de la parter, conversațiile care încep cu grădinița și ajung unde nici administratorul blocului nu bănuiește.
Citește →
Despre cuplurile care nu mor din lipsă de iubire, ci din exces de orgoliu și din neputința de a spune simplu: „Am fost prost.”
Citește →
Despre diferențele care fac lumea suportabilă și despre oamenii care au exagerat tragic cu ideea că sunt „ediție limitată”.
Citește →
Despre soacrele care au intrat în folclor înainte să intre în familie, despre balaurul din legendă și omul adevărat de lângă noi.
Citește →
Despre bărbații trecuți de 40 de ani care încă se cred vânători de top, cu burta înainte, gelul la îndemână și legenda personală bine umflată.
Citește →„Nu scriu ca să plac tuturor. Scriu pentru omul care citește două rânduri și simte că cineva a spus, în sfârșit, ce el n-a avut chef să explice.”
Doar cuvinte...