Nici frumoasă, dar și proastă
„Foaie verde de trifoi, toți bărbații este boi”.
Aproape fiecare femeie are ceva frumos în ea: un suflet cald, o minte sclipitoare, un chip angelic, un corp desăvârșit, iar dacă trupul nu e chiar perfect, o mai ajută curul sau țâțele.
Serios, chiar și dacă trece pe lângă tine ca expresul prin Putineiu și o atragi precum oțetul pe gibon, în sinea ta nu ai cum să nu-i recunoști valoarea, inteligența, frumusețea sau sex-appeal-ul.
Că dai din gură ca prostu’ și o faci în toate felurile e cam ca în povestea cu vulpea și strugurii acri.
Mă, dar mai există și excepții. Eu am cunoscut, din fericire, doar una, dar probabil or fi mai multe.
Nu știu dacă Dumnezeu a făcut o glumă sau maimuța din care a evoluat s-o fi împreunat cu vreun bizon. Asta e o enigmă. Dar, indiferent de cauză, efectul întrece orice imaginație.
Asta e genul ăla de boccie încât greu îți dezlipești privirea de la fața ei și apoi îți faci vreun sfert de oră cruce cu limba în gură. Nu urâtă, că nici eu nu sunt frumos, ci mai degrabă are acel chip de hienă, chinuită de anxietate și de diaree în același timp.
Dacă mai are și neinspirata idee să-ți zâmbească, simți o gheară în burtă și strângi involuntar din fund.
Blana pe care tataie o punea în gard are forme mai frumoase ca asta. Scândura măcar e dreaptă. Individa e ca o bucată de lemn cu ondulații. Un fel de șarpe lat și slab.
Și dacă aici s-ar fi oprit natura, era bine. Suntem o grămadă de indivizi mai neatrăgători, dar ceva, ceva avem și noi. În schimb, la cucoana asta, genetica sau harul divin au fost chiar răutăcioase. Când deschide gura, în afară de dinții rari și galbeni spre cenușii, mai iese în evidență cu ceva: o prostie greu de închipuit.
N-ar fi vorba doar de dezacorduri sau cuvinte stâlcite ori inventate, de nici la Scrabble nu le poți folosi. Până la urmă, școala nu e pentru toți. Nici faptul că te împroașcă cu scuipat la folosirea fiecărei consoane nu-i mare lucru. Dai apoi cu dezinfectant.
Dar când se activează probabil singurul neuron, și ăla cretin, pe care îl deține în tărtăcuța aia bizară, te lasă fără cuvinte.
„De ce nu face ăștia un încărcător pentru stilou să se încarce cu cerneală singur, ca telefonul? Că eu am d-ăla scump, cu Wi-Fi.”
„Copiii trebe bătuți de când e în leagăn, să știe ce e viața grea.”
„Să aibe toată lumea același salar, că nu mănâncă cu două guri.”
„Pensionarii să iasă pe străzi doar 2 ore pe zi, să nu mai încurce pe muncitori.”
„Dacă mai plouă și mâine, o să se umple marea și ajunge la București.”
Trăncăne întruna. Despre tot și toate. Nu e domeniu să-i scape. De la ciorba de burtă la microprocesoare, de la crescutul vacilor la auditul inteligenței artificiale. De la Gică Petrescu la fizica cuantică.
Dacă nu aș fi constrâns de anumite considerente obiective să intru în contact cu un asemenea specimen, cu siguranță aș băga-o în pizda mă-sii și aș mai asculta-o la Paștele cailor.
Dar nu toate sunt cum vrem noi.
Dacă pentru „gingășie” și „prostie” ar putea, dacă ar duce-o capul cât de cât, să dea vina pe mă-sa și pe ta-su, eventual pe barză ori pe ginecolog că au zdruncinat-o prea tare când au adus-o pe lume, în schimb, pentru restul „calităților” ar trebui să-și ceară singură banii înapoi.
După ce că arată ca Muma Pădurii ce a trecut prin Covid, „moda” unică pe care și-a inventat-o te duce cu gândul în zona patologică a medicinei psihiatrice. De două ori pe an pleacă la Istanbul să-și ia haine „de firmă”. Când o vezi că se duce la easybox cu niște pantofi cu toc de 15 cm, roșii, cu catarame violete, de-i ies călcâiele crăpate pe dinafară, cu o rochie galbenă cu dungi maro și cu o bluză neagră cu epoleți albi, ai impresia că e un steag al unei țări bananiere. Dar toate hainele au etichetele netăiate, cu „Gucci”, „Balenciaga” sau „Chanel”. Se bălăngăne pe tocurile alea de ai impresia că face breakdance sau că e electrocutată.
Are „boală” pe tot ce mișcă: oameni, plante și restul viețuitoarelor. Toate femeile sunt curve, mai puțin ea, bărbații sunt bătuți în cap, impotenți sau labagii, mai puțin ăla cu care vorbește, copiii sunt retardați și prost crescuți, florile sunt un căcat de moft pentru frigide, banii dați pentru hrana animalelor sunt aruncați pe geam…
Ea și-a promis că „își va da floarea” celui „ales”, prințului ce va veni pe un cal alb și va aprecia „o femeie ca ea”.
Individa are un fetiș fantastic: să-ți prezinte „fișa postului” acelui „cineva” care va veni s-o ia cu lăutari și popa din fața apartamentului cu două camere al alor ei, unde încă locuiește și le mănâncă zilele.
„Trebuie să fie înalt, dar nu o pălugă, doar cu un cap mai înalt decât ea. Brunet, că blonzii sunt spălăciți. Ochii albaștri, dar cu o tentă spre lila. Să aibă pătrățele la burtă, dar nu mușchi din ăia umflați cu steroizi. Neapărat să aibă un tatuaj cu numele ei în dreptul inimii și altul cu un trandafir galben pe gambă, că sunt florile ei preferate. Puțină barbă, cât s-o gâdile puțin, că așa e ea mai nebunatică. Neapărat să aibă un salariu bun și sigur, casă pe pământ și mașină de serviciu cu șofer, că doar nu o să care ea sacoșele. Să știe să cânte la chitară, să nu o ducă să-și rupă picioarele pe la munte și să nu-l audă că vrea la Eforie sau 2 Mai. Cu mă-sa și ta-su să se vadă de maxim două ori pe an și ea în niciun caz nu vrea să aibă de-a face cu ei, că știe cum e cu socrii. Sex doar sâmbăta, că doar nu e curvă sau vacă de prăsilă. O să-i facă un singur copil, dar o să-l lase la ai ei până la 7 ani, că vrea să-și trăiască viața. Să fie…, să aibă…, să stea…”
Niciodată, nimeni, dar absolut nimeni nu numai că nu a atins-o, dar nu cred că i-a trecut cuiva nici cel mai mic gând să pună mâna pe ea. De la grădiniță, când o lua câinele, chelălăind, la fugă de cum o vedea, până în ziua de azi, când mămicile scuipă de trei ori copiii, să nu-i deoache.
A fost scoasă de pe toate aplicațiile de dating din cauza numărului mare de bărbați care au reclamat timpul pierdut cu ea.
Până la urmă, roata nu a fost descoperită de azi pe mâine. Și nici patefonul, avionul sau iPhone-ul.
Diamantele alea mari se descoperă cel mai greu.
Iar cel ce vrea o minune ca ea trebuie să sape adânc.
P.S. Anul stelar 5471. În urma săpăturilor arheologice pe o planetă îndepărtată din galaxia Calea Lactee, astronauții au descoperit mumia unei persoane de gen feminin, care avea în mână următorul bilețel:
toți bărbații este boi.”
Descoperă mai multe la Doar cuvinte...
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
