Dinainte să știu
Nu ne întoarcem la copilărie fiindcă ne lipsesc ulița, curtea sau satul. Ne întoarcem fiindcă, undeva în noi, încă există omul care nu aflase cât costă fiecare clipă.
Sunt amintiri care nu te cheamă înapoi ca să trăiești iar. Te cheamă doar ca să vezi cât de departe ai ajuns de tine. Copilăria nu este un loc. Este ultima parte din om care a crezut că iubirea rămâne.
Aș pleca spre curtea veche,
unde timpul curgea blând,
și o șoaptă la ureche
mă chema ușor, râzând.
Aș păși pe-o potecioară,
printre pruni, prin praf mărunt,
să mai prind o primăvară,
fără griji pe-acest pământ.
Aș fugi prin iarbă deasă,
tot desculț, prin colb uscat,
să mă-ntorc plângând acasă,
dar cu sufletul curat.
Aș intra tiptil la mama,
cum din casă mă striga,
să îmi șteargă plânsul, teama,
ea la piept mă legăna.
Aș ședea pe prispă-n tindă,
să-l aștept pe tata-n prag,
să-l văd gata să mă prindă,
să mă certe, dar cu drag.
Aș intra-n odaia mică,
lângă soba cea de lut,
unde nu știam de frică
și-n iubire am crescut.
De aici începe adevărul. Nu pierdem copilăria dintr-odată. O pierdem încet, în fiecare om drag care se îndepărtează, în fiecare casă care rămâne mai goală, în fiecare zi în care înțelegem prea mult.
Nu știam că orice clipă
are-un preț ascuns în ea,
că și vârsta fericită
spre-un capăt se-ndrepta.
Nu știam că mâna mamei
nu rămâne cât ai vrea,
nici că-n liniștea odăii
anii iau din viața mea.
Nu știam că pasul tatei
se aude tot mai rar,
și că-n urma lui rămâne
dorul greu, fără hotar.
Însă vremea, grea, tăcută,
nu se pleacă nimănui,
a-ncuiat o poartă mută,
dorul n-ai cui să i-l spui.
Câteodată-mi trece-n sânge
câte-un glas din vechiul sat,
și mă duce, fără-a plânge,
spre un timp demult uitat.
Și mă văd copil prin iarbă,
mic, desculț pe vechiul drum,
alergând spre casă-n grabă,
fără frica de acum.
Nu mă cheamă curtea veche,
nici poteca, nici vreun drum,
ci lumina cea dintâi
stinsă-n omul de acum.
Asta caut: nu o vară,
nu un sat, nu pași prin lut,
ci o cale mai ușoară,
spre ce-am fost la început.
Uneori, dorul nu este după ce ai avut. Este după felul în care erai înainte să înțelegi că tot ce iubești poate pleca.
Descoperă mai multe la Doar cuvinte...
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
