Cel cu mai multe păcate dintre voi să arunce cel dintâi piatra

— Nea Gică, ia zi, bre, cât îmi iei să-mi văruiești apartamentul ăla? Că au plecat nenorociții ăia de chiriași și au lăsat pereții negri și găuriți.

— Boss, păi pune-i la plată. Vezi că scrie în contract că ce strică, aia repară.

— Contract, pe dracu’! N-am făcut. Păi să le dau la hoții ăia o grămadă de bani? Nu ne-am săturat cât ne fură?

— Ai și mata dreptate. Păi, cu factură, 2.000, fără, 1.600.

— Fără! Am nevoie de bani ca de aur. Intră ăla mic la pregătitoare și am găsit-o pe una să-mi facă viză de flotant, ca să prindă copilul o școală mai bună. Mă duc mâine să rezolv, că mi-am luat o zi de medical.

— Păi chiar pari mai slăbit. Ce-ai pățit?

— N-am nici pe dracu’. Dar de ce să-mi stric concediul de odihnă? Și mai umblă puțin la apometrul ăla, că n-am chef să plătesc și apa până găsesc alți chiriași.

— Dar câți au stat în casă, că zici că a trecut o turmă de bivoli p-aici?

— Nu știu, vreo patru-cinci. Dar le-am zis să se treacă la întreținere doi. De ce să mai dea bani în plus, ca proștii?

— Ai luat mata var și bidinele?

— Hai să le luăm de la mașină, că e parcată chiar în față.

— Pe locul de handicapați? Vezi să nu-ți iei vreo amendă!

— Stai liniștit! Am rezolvat la primărie cu un card de însoțitor. Ăla bătrân nu se mai poate da jos din pat și e dreptul lui.

— Aha, l-ai adus la București și îl duci pe la spitale?

— Nu, mă. E tot la țară. Dar cine verifică dacă îl car sau nu pe bosorog? Și-așa toți sunt hoți.

— Bine, șefu’. Dar vreau cash banii, nu pe card.

— Cash, nea Gică, cash. Că nevastă-mea lucrează „la negru” la unul și îi dă banii doar în plic.

— Păi și ce-o să facă, bre, cu cartea de muncă? Că așa nu-i curge vechimea.

— Lasă asta. Că suntem tineri. Păi ce, parcă eu trăiesc doar cu ce-mi dă pe hârtie? Oameni suntem și ne înțelegem. Ia uite cum a parcat cretinul ăsta pe trotuar. Stai să-i fac o poză și îl pun acum pe Facebook.