Femeie la 40 de ani

E vinul vechi, băut sadea,
Din viță nobilă și pură,
Pe care mulți ar vrea să-l bea,
Dar nu toți țin la băutură.

Are parfum de înțelepciune,
Și foc aprins în al ei sân,
O taină care nu se spune,
Ci se trăiește prin destin.

Privirea arde, dă putere,
Iar zâmbetul e aur rar,
Ea știe când să dea tăcere,
Și să iubească fără „dar”.

La patruzeci nu-i tinerețea
Ce fuge, ci maturitatea,
Ea poartă-n suflet frumusețea,
Și-n ochi îi joacă libertatea.

Nu-ți cere loc la masa ta,
Îl are deja ocupat,
A ars și ceața de cândva,
Lăsând un spirit neînfricat.

Nu-și pierde timpul cu regrete,
Nici cu oglinzi ce mint ușor,
Ea sparge vechi simboluri moarte,
Și este propriul ei motor.

E forță pură-n gesturi line,
Un echilibru câștigat,
Nu-i pasă de priviri străine,
Căci drumul ei e asumat.